Gramatica limbii engleze

Spre deosebire de majoritatea limbilor cu origine indo-europeana, engleza este o limba mai putin flexionara.

Engleza este o limba care prefera structura subiect-verb-complement si este un factor cheie in construirea enunturilor in vorbire.

Cazurile substantivului au disparut aproape, acestea sunt recunoscute mai ales de prepozitiile care insotesc substantivele sau de pronumele ce pot insoti adesea anumite contexte.

Cazurile nu recunosc genurile ca in alte limbi, exista o deosebire intre "he" (pentru substantive de genul masculin) si "she" (pentru substantive de genul feminin) dar in privinta numelor de obiecte, fiinte, acestea nu au genuri.

in privinta verbelor, este interesant ca in engleza auxiliarele sunt foarte importante in folosirea timpurilor si a diatezelor sau a constructiilor interogative sau negative.

Timpul verbal cunoaste aspectul progresiv sau continuu, ceea ce este diferit de celelalte limbi de origine germanica. Ceea ce este si mai interesant de observat in privinta verbului este ca sunt doua categorii de verbe : regulate si neregulate.

Spre deosebire de alte limbi, engleza distinge intre formele adjectivelor si a adverbelor in sensul ca adverbele au inclusa particula "-ly".

Exista multe cazuri in gramatica limbii engleze care nu respecta regulile de gramatica de baza dar care totusi, au fost acceptate in limba vorbita. Motivul pentru aceasta situatie este ca limba engleza este folosita atat de mult pentru comunicare incat adesea nu conteaza cum ar trebui sa vorbesti ci cum se vorbeste in general. Asa ca vorbitorii de limba engleza se impart in doua categorii: unii considera ca engleza se schimba cu timpul dar este guvernata de conventii iar altii care considera ca vorbind astfel, incalca conventiile limbii.