Gramatica limbii engleze
Spre deosebire de majoritatea limbilor cu origine indo-europeană, engleza este o limbă mai puțin flexionară.
Engleza este o limbă care preferă structura subiect-verb-complement și este un factor cheie în construirea enunțurilor în vorbire.
Cazurile substantivului au dispărut aproape, acestea sunt recunoscute mai ales de prepozițiile care însoțesc substantivele sau de pronumele ce pot însoți adesea anumite contexte.
Cazurile nu recunosc genurile ca în alte limbi, există o deosebire între "he" (pentru substantive de genul masculin) și "she" (pentru substantive de genul feminin) dar în privința numelor de obiecte, ființe, acestea nu au genuri.
În privința verbelor, este interesant că în engleză auxiliarele sunt foarte importante în folosirea timpurilor și a diatezelor sau a construcțiilor interogative sau negative.
Timpul verbal cunoaște aspectul progresiv sau continuu, ceea ce este diferit de celelalte limbi de origine germanică. Ceea ce este și mai interesant de observat în privința verbului este că sunt două categorii de verbe : regulate și neregulate.
Spre deosebire de alte limbi, engleza distinge între formele adjectivelor și a adverbelor în sensul că adverbele au inclusă particula "-ly".
Există multe cazuri în gramatica limbii engleze care nu respectă regulile de gramatică de bază dar care totuși, au fost acceptate în limba vorbită. Motivul pentru această situație este că limba engleză este folosită atât de mult pentru comunicare încât adesea nu contează cum ar trebui să vorbești ci cum se vorbește în general. Așa că vorbitorii de limba engleză se împart în două categorii: unii consideră că engleza se schimbă cu timpul dar este guvernată de convenții iar alții care consideră că vorbind astfel, încalcă convențiile limbii.