Vocabularul limbii engleze
Aproape fără nici o excepție, cuvintele de origine germanică din limba engleză sunt mai scurte decât cele de origine latină. Dacă un englez folosește prea multe cuvinte de origine latină, acesta poate fi considerat prea pretențios. Engleza este o limbă foarte bogată tocmai din cauza cuvintelor de origine latină și germanică co-existând dar având totuși înțelesuri diferite. De obicei, vorbitorii aleg cuvinte de origin germanică în limbajul familiar și cuvinte de origine latină în limbajul oficial.
Din punctul de vedere al originii cuvintelor, cele de origine franceză ocupă, după anumiți specialiști, un procent de 28,3%, cele de origine latină 28,2%, cuvinte din alte limbi de origine germanică 25%, cuvinte provenind din limba greacă 5,32%.
Alfabetul limbii engleze
Engleza folosește un alfabet latin cu literele cunoscute și in alte limbi străine de origine indo-europeană dar cunoaște grupuri de litere care se pronunță diferit. De exemplu, "th" este grupul cel mai cunoscut.
Ceea ce este mai interesant în alfabetul englez este că adesea "y" și "w" devin vocale și astfel intervin schimbările necesare (articolul nehotărât "a" se transformă în "an" dacă cuvintele încep cu una dintre aceste litere).
Engleza este o limbă tonală în care intonația este importantă. De aceea, adesea, vocea ajută să transmită ironia sau surpriza, afirmația sau interogația. Spre exemplu, întrebarea poate fi formată cu ajutorul inversiunii subiectului cu auxiliarul verbului dar există și posibilitatea menținerii afirmației și a schimbării intonației.
Diacriticele apar destul de rar în limba engleză, în special în cuvintele împrmutate (appliqué, attaché, crêpe, élite) și pronunția lor este identică cu cea din limba din care provin, în mare parte din franceză.